24 ~ Declaraţie de dragoste

Tot februarie. Aceeași lună, lucruri noi. Merg în fiecare zi la şcoală, Xan apare şi el cam o dată la două zile. Parcă ar fi un nou Xan. Îmi este puţin teamă de el. Ar putea să se schimbe iar. A spus că nu o va face, dar oamenii dezamăgesc mereu. Dacă Erik cel pe care îl cunosc de când mă ştiu a fost în stare să îmi facă sufletul bucăţi şi să zâmbească după, Xan de ce nu ar face-o? El chiar este genul care tot vine, pleacă și se întoarce.

Marc susţine că el şi Maia nu au o relaţie. Dar faptul că sunt de nedezlipit de vineri până duminică seara, nu înseamnă că au o relaţie? Nu l-am văzut în viaţa mea pe Marc atât de ataşat de o fată. Când vorbeşte despre ea, faţa i se luminează de parcă ar fi văzut o sobă în mijlocul Antarcticii.

Nici Lisa şi Claudiu nu au o relaţie. Cu excepţia faptului că tot merg în tot felul de locuri doar ei doi. La mare, la munte, la Lisa acasă, la Claudiu acasă. Şi uneori nu mai răspunde nici unul la telefon câteva zile. În Shine sunt parcă legaţi cu un lanţ invizibil. Dar în rest, nu au o relaţie.

Dar deloc ciudat este ce se întâmplă între Andi şi Mel. Pentru că Andi şi Mel au o relaţie. Dar oare Andi nu ştie că au o relaţie sau ştie şi nu îi pasă? Nu îmi este milă de Mel. Ea îl cunoşte pe Andi. Toată lumea ştie că el nu înţelege care e faza cu relaţiile.

De luni până vineri merg la ore şi învăţ pentru examenul din vară. Vineri seara ne strângem în Shine la masa zgomotoasă. Am devenit una dintre zgomotoşi. Nu mă deranjază. Erik nu mi-a mai trimis nici un mesaj, nu am mai auzit nimic despre el. Dar pentru mine Erik este un om mort, iar morţii ar fi bine să nu se amestece cu cei vii.

Vineri seara, masa zgomotoasă. Xan mi-a trimis un sms acum o oră. Spunea că ajunge într-o oră. Păi ar fi cazul să ajungă. Tata stă la o masă împreună cu doi dintre vechii lui prieteni. Marc şi Maia sunt la bar şi vorbesc despre cine ştie ce chestie. Romina a băut prea mult, la fel şi Mihai. Amândoi fumează din aceeaşi ţigară şi râd fără motiv. Lisa şi Claudiu au fost pe aici acum 30 de minute şi au dispărut. Dar, evident, nu au o relaţie. Alex pare trist. L-am întrebat dacă are vreo problemă şi a spus că totul este în regulă. Andi nu vine în seara asta. Sărbătoreşte o lună de relaţie cu cineva. Ar putea fi vorba despre Mel, dar la fel de bine ar putea să fie vorba despre încă vreo trei fete din Camin.

Xan intră. Cum de am văzut? Păi cum să nu văd? O fată tocmai a mers la el să îl salute. Alte prea multe fete îl analizează din cap până în picioare. El zâmbeşte şi salută câţiva oameni de la masa de lângă intrare. Se aude o melodie rock. Nu ştiu exact despre ce melodie este vorba, dar sigur sună bine. După două minute vine la masa zgomotoasă şi se aşază lângă mine.

-Ai comandat ceva? întreabă el bine-dispus

Nu apuc să răspund, deoarece o fată apare lângă el şi îl îmbrăţişează. O ştiu pe fata asta. E în aceeaşi clasă cu Lisa. Înaltă, brunetă, frumoasă. De ce să nu o placă până la urmă? A venit doar să îl salute. Am stat şi am privit. A plecat. Încă stau şi privesc. Mă compar eu cu fata asta? Poate că mă compar. Dar sunt atât de multe fete. Dacă nu va fi ea, va fi alta.

-Ema, eşti în regulă?

-Da. De ce? răspund parcă ieşind din transă

-Te holbezi la Cristina. spune amuzat

O cheamă Cristina.

-Nu mă holbez. spun încercând să par nepăsătoare

-Nu îmi plac fetele astea.

-Care? întreb suprinsă

-Astea din Shine.

-Păi ce au? spun forţându-mă să râd

-Dacă stau să mă gândesc, nu îmi place nici o fată din Camin. Poate nu îmi plac nici cele din alte oraşe. Dar mă abţin în privinţa asta. Nu le cunosc atât de bine pe fetele alea din alte oraşe.

-Dar de ce?

-Vezi tu...sunt frumoase. Majoritatea. Unele sunt şi inteligente. Dar toate pe care le-am cunoscut au un defect.

-Toate fetele din Camin au acelaşi defect? întreb surprinsă

-Da. Ciudat, nu? răspunde zâmbind

Despre ce vorbeşte? Sigur că e ciudat. Cum se poate ca atât de multe fete să aibă un defect comun?

-Păi care e defectul ăsta magic?

Acum chiar sunt interesată.

-Le-am tot analizat. Nici una dintre ele nu este ca tine. Poate alţii pot trece peste defectul ăsta, eu nu pot.

-Nu înţeleg...

-Le tot văd. Vin la mine, mă îmbrăţişează, îmi şoptesc chestii care în mod normal ar fi tentante. Dar aştept să îmi şopteşti tu, ştii? Îmi place tot ce faci tu, chiar şi când faci lucruri banale. Chiar şi când spui chestii pe care le-am mai auzit de la zeci de fete. De la tine parcă sună altfel.

Xan tocmai îmi face un fel de declaraţie de dragoste? Aici? Acum? Am halucinaţii? Încep să o iau razna? Şi e aşa relaxat. Eu nu pot să spun nimic. Iar aşează prea bine cuvintele în frază. Să spun ceva? Ar trebui poate să spun ceva. Dar ce?

-Mai şti când îţi era frică în maşină şi ai spus că nu ai sărit niciodată cu parașuta? întreabă în timp ce îşi aprinde o ţigară

-Da.

Deja mi-e frică. Ce vrea să facă? Ar trebui să fug cât mai pot?

-Nu va fi chiar cu parașuta, va fi de fapt o săritură de pe pod, dar asta e tot ce pot face momentan. continuă el

-Să sar eu de pe un pod? spun încet

Se uită pentru un moment la mine. Mă analizează. Port blugi strâmţi, o cămaşă albă şi bocanci. Părul meu este întins cu placa, evident.

-Eşti bine aşa. Nu mai trebuie să mergem să îţi schimbi hainele.

Se ridică şi îşi scoate telefonul din buzunar. Se uită la mine care rămăsesem pe canapea confuză.

-Nu îţi fie frică. Nu vom murim nici de data asta. spune amuzat în timp ce îmi întinde mâna să mă ridic

25 ~ Acum