26 ~ Fără ritm

Primăvara chiar n-a fost niciodată anotimpul meu preferat. Știu, știu. Înfloresc copacii, soarele încălzește lumea, natura e într-un extaz infinit. Eu nu. Eu toată primăvara am alergie la tot, inclusiv la soare. Nu există alergie la soarele de primăvară, dar eu sufăr de ea. Totuși încerc să nu mă las doborâtă de duminica asta care parcă nu se mai termină și pe care o numim primăvară.

Luna martie aduce cu ea pe lângă flori și vreme bună, o vacanță de primăvară de o săptămână. De data asta, Xan a fost mai puțin Xan și m-a anunțat că va lipsi din oraș timp de o săptămână. Își va petrece timpul cu surorile și mama lui la munte, cel mai probabil prinzând ultimele zile de ski. Nu ai fi zis că Alexander cel Senzațional este genul de tip care merge în vacanțe cu familia, deși am impresia că a fost chiar ideea lui. Nu mi-a spus asta direct, dar așa am subînțeles eu.

Romina, Andi și Lisa sunt și ei plecați printr-o parte și prin alta. Lisa își va petrece zilele alături de sora s-a mai mică într-un mare oraș de pe coasta de est a continentului înconjurată de istorie și magazine pline de haine. Deja mi-a spus lista muzeelor pe care vrea să le viziteze, dar și despre nenumăratele ore de cumpărături care vor urma. Despre Andi tot ce știu este că a mers să-și viziteze noua iubită care locuiește în alt oraș. Am auzit zvonuri că ar fi o studentă. Deja Andi trece la un alt nivel întâlnindu-se cu studente. Romina nu a mers nici într-un mare oraș, nici la munte, nici pe vreo insula exotică. A mers într-un mic sat din sud unde locuiește o parte din familia ei. Știu că Romina s-a opus cu insistență în a merge în acel loc, dar tatăl ei a amenințat că îi va lua mașina. Doar imaginea Rominei cu părul ei roșu aranjat și hainele ei fosforescente strâmte într-un lan de grău m-a făcut să zâmbesc. Cine știe, poate va renevi complet schimbată.

Cât despre mine, pot să spun că m-am hotărât să îmi folosesc vacanța învățând. Aș fi vrut să merg acasă, dar atât Antonio, cât și Paula sunt și ei plecați, iar eu stând singură în apartament toată ziua cu Erik de-asupra mea nu sună ca o experiență plăcută.

Deci prima zi de vacanță. Centrul din Camin a devenit un tărâm al podoabelor florale, al tarabelor stradale cu obiecte prelucrate manual și chiar al muzicii la vioară cântată de un violonist în mijlocul tarabelor. Eu, Maia și Marc ne plimbăm în voie prin centru. Șuvițele albastre ale Maiei strălucesc exploziv în lumina soarelui. Ea poartă haine foarte asemănătoare cu stilul meu vestimentar. Fratele meu pare fericit. De fapt pare că s-a mutat total cu mintea în Îndrăgostenia unde totul este din vată de zahăr și soarele refuză să apună.

-Ar trebui să avem o petrecere. Nu am mai avut de mult una. o aud pe Maia care cercetează atentă un raft cu brățări

Faptul că Maia cea introvertită căreia îi plac locurile liniștite vorbește despre o petrecere, mă surprinde.

-Săptămâna asta? întreb eu

Mă întreb dacă am putea măcar avea o petrecere fără Lisa, Romina și Andi. Sau fără Xan.

-Da, dar nu am putea avea o petrecere săptămâna asta, nu-s toți acasă. Totuși am putea face ceva împreună. Am putea să mergem la cinema. continuă Maia

-Adică la cinema-ul de lângă oraș? Am crezut că locul ăla este închis. spune Marc ridicând din sprâncene

-Nu-i închis! Ar fi amuzant. Sau măcar interesant.

Și așa am făcut. În ziua următoare, eu, Maia, Marc, Alex, Claudiu și Mihai eram în fața cinema-ului. Eu, puțin sceptică. Maia spune că a ales un thriller cu un mister sau ceva în genul ăsta. Deși tare am impresia că e singurul film care rulează aici. Clădirea are un singur etaj și pare destul de mică. Intrând, nu văd nici o altă persoană. Poate Marc avea dreptate și locul chiar e închis. Claudiu se apropie de singura caserie și de pe un scaun se ridică nimeni alta decât Mel, colega mea cu șuvițe roz. Nici nu aveam habar că lucrează aici sau că lucrează în general. Nu zâmbește, dar pare puțin surprinsă de prezența noastră. Poate e surprinsă că a intrat cineva aici, cine știe de când nu a mai intrat nimeni. Ne vorbește formal de parcă eu, Romina și Andi nici nu am fi în aceeași clasă cu ea. Doar ne cunoaștem cu toții, ea a fost împreună cu Andi, am stat toți la aceeași masă în Shine, dar acum Mel pare că nu vrea să ne mai vadă chipurile câte zile mai calcă pe pământ. Atât de tare să o fi supărat Andi? Încât să ne urască pe toți? Ceilalți nu par să aibă vreo reacție la atitudinea ei rece. Marc totuși mi-a aruncat o privire curioasă, semn că și el observă ceva ciudat.

Ne luăm biletele și traversăm coridorul până la prima și unica sală din acest cinema. O sală cu aproximativ 50 de locuri prăfuite, goală. Nu pot să nu mă întreb cum de locul ăsta mai este deschis. În acest moment îmi este destul de clar că vom fi singurii spectatori la filmul ăsta sau la orice film din următoare săptămână.

-Locul ăsta pare bântuit. îl aud pe Alex în timp ce își îndeasă în gură un pumn de popcorn

Părul lui blond până la umeri în vine pe față și este într-un contrast puternic cu tricoul albastru deschis. Deși un contrast plăcut.

-Credeți că va porni filmul sau doar ne vom uita la ecran și ne vom imagina că e un film? întreabă Mihai din capătul rândului

-Și bunică-mea are un ecran mai mare decât ăsta în living. spune Claudiu în timp ce-și întinde picioarele pe scaunul din față

Claudiu scrie încontinuu mesaje, mult mai des decât de obicei. Am impresia că Lisa îi lipsește lui mai mult decât ne lipsește nouă.

-Nu ne uităm în fiecare zi la un film cu fantome într-un cinema bântuit. Mie îmi place. intervin eu

Cumva am simțit nevoia să apăr cinema-ul ăsta pentru că îl alesese Maia. Chiar dacă e un loc vechi și plin de praf și chiar dacă acel film chiar s-ar putea să nu pornească. Îmi place Maia. Este calmă în cele mai stresante situații, nu spune multe, dar ceea ce spune are mereu o anumită valoare pe care nu o găsești la toată lumea. Se poate să semene puțin cu cei de pe Round Street totuși. Vine în Shine de fiecare dată când ne strângem acolo deși nu pare că ar fi chiar atmosfera ei preferată. Iar pe fratele meu pare să-l adore. Zâmbește non-stop când vorbesc și de când am avut șansa să-i văd împreună, am început să realizez că Marc și Maia au destul de multe lucruri în comun.

Filmul a pornit și a fost chiar interesant. Cumva filmul a făcut ca locul să pară mai plăcut și mai primitor. După film, am mers în Shine unde nu doar la masa zgomotoasă, dar în tot localul, sunt mai puțini oameni.

În a treia zi de vacanță, mă trezesc devreme și casa pare goală. Marc probabil este la Maia sau undeva cu Maia. Mama știu că lucrează și va fi acasă peste câteva ore, dar tata? Cine știe, nici nu știu dacă mai contează.

Aștept ca vacanța asta să treacă și universul să aibă din nou ritm, deși parcă nici liniștea asta din atmosferă nu mă deranjează. Poate uneori chiar este nevoie să o luăm mai încet.

27 ~ Mare albastră I