-Spune-mi despre ea.
Persoana pe care o desenezi mereu. Sunteți apropiaţi?
-Nu ştiu.
-Te vizitează?
-Nu.
-În trecut, erați apropiați?
-Da
-Când ai văzut-o ultima
oară?
-Acum 2 ani.
-De ce o desenezi?
-Pentru că e cea mai
desenabilă persoană pe care o cunosc. Şi pentru că îmi este îngrozitor de dor
de ea.
-Ai încercat să îi scri?
-Da.
-Şi ţi-a răspuns?
-Îi scriu în fiecare zi.
Nu îi trimit niciodată nimic.
-Te simţi vinovat faţă de
ea?
-Simt că orice i-aş scrie
ar fi prea stupid, banal.
-Spune-mi o calitate de-a
ei care îţi place ţie în mod deosebit.
-Adevărată.
-Adevărată?
-Adică este frumoasă,
inteligentă, haioasă, iubitoare de animale si de orice e viu. Are toate
calităţile astea şi nu e un personaj din desene animate, e adevărată.
-Care crezi că este cel
mai mare defect al ei?
-Este foarte orgolioasă,
dar îmi place asta. Îmi plac toate defectele ei.
-Atunci gândeşte-te la
defectele fizice.
Mă gândesc, mi-o
amintesc. Buzele pline, modul în care i se închideau ochii când râdea, părul
blond şi mereu puţin ciufulit. Nu mi-o pot aminti altfel decât frumoasă. Văd
totul perfect la ea, poate până la urmă am o problemă. Poate psihologul nu îşi
pierde totuşi timpul cu mine. Acceptarea faptului că ai o problemă se poate să
fie primul pas spre vindecare? Să vindec ce?
-Uite, ca temă pe data
viitoare, poate reuşeşti să îi scri ceva şi să îi și trimiți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu