Văd un material negru. Rochia. Mă ridic din pat şi o găsesc atârnată pe un umeraş. A trebuit să îmi dau afară din dulap trei sferturi din haine, dar am gasit-o. Poate totuşi ar trebui să merg. Adică nu voi sta mult şi nu am nimic de pierdut. Deci da, voi merge.
Aşez mult
căutata rochie pe pat, după care îmi prind părul într-un coc la nimereală şi
merg la măsuţa de machiaj. Cremă, fond de ten, dar nu prea mult, pudră, blush,
creion de sprâncene, rimel şi ruj. Habar nu au bărbații cât se aranjează
femeile de fapt. Ei cred că aşa ne trezim dimineaţa, perfecte ca scoase din
cutie.
Arunc o ultimă privire spre sandalele crem cu toc înalt și hotărăsc să le încalț. Ceva necunoscut mie mă face ca în seara asta să las tenișii deoparte. Încep să îmi întind părul cu placa. După 30 de minute, ajung la parter cu părul perfect întins, îmbrăcată în rochia neagră.
-Unde crezi că mergi atât de dichisită? întreabă tata analizându-mă de pe canapea
Dichisită? Cuvântul ăsta din ce dicționar de arhaisme a scăpat?
-În Shine.
răspund indiferentă
-În Shine merg o
grămadă de dubioși. Şi o grămadă de băieţi. Marc merge? continuă el.
Tata e...tata.
Dacă ar fi să iau în considerare tot ce spune el, probabil că nu m-aş căsători
şi nici nu aş avea vreun iubit în următorii 30 de ani. Nu există un posibil
iubit pentru mine deoarece nimeni nu e destul de bun, în viziunea tatei. Deci
da, singură în viitorii 30 de ani. Poate mai mulți.
-Tată,
exagerezi. Tu conduci localul. Nu voi sta cu dubioși şi nu ştiu unde e Marc.
Merg cu Lisa şi Andi.
După câteva zeci
de secunde în care a analizat situaţia, mi-a răspuns pe un ton categoric.
-Îţi ţi
telefonul deschis, îmi răspunzi la apeluri, îţi iei o geacă pe tine şi eşti
acasă la 11. Şi când spun unsprezece, mă refer la ora 23.
Acel moment când tata își amintește că are copii.
-Am înţeles. Ne
vedem la 11, adică ora 23.
Iau geaca, îl
pup pe obraz şi ies cât mai repede posibil pe uşă. Nu vreau să risc să primesc
și mai multe condiții. Maşina lui Andi aşteaptă în faţa casei cu Lisa în
dreapta. Ştiu acum că Andi şi Lisa nu sunt un cuplu, deşi cred că ar trebui.
Sunt doar prieteni dintotdeauna. Mă rog. Eu nu cred în prietenii
fată-băiat, dar dacă ei aşa spun, aşa o fi.
Ajungem în
local. Masa zgomotoasă este deja înconjurată de oameni. Îi văd
pe Claudiu, Maia, Romina, Alex şi încă un tip şaten cu șuvițe blonde căruia nu
i-am reţinut numele, dar ştiu că stă la casa 2. Parcă îl cheamă Marius sau
Mario sau poate Mihai. Ceva cu „M”. Nu l-am mai văzut până acum nici în Shine,
nici la școală. Să fie proaspăt întors din vacanță?
Ne aşezăm şi să
înceapă bârfele, privirile ciudate din jur şi zgomotul. După o ora eram gata să
mă târăsc pe sub masă şi eventual şi pe sub câteva scaune doar ca să scap de
vocea piţigăiată a Rominei care râde şi povestește ba despre unu ba despre
altu' încontinuu. Încontinuu. Încontinuu. Fata nu se poate opri. Cred că a
vorbit despre tot oraşul. Probabil ştie absolut tot ce se întâmplă pe lumea
asta. Ştie orice despre oricine. Poartă tocuri chiar mai înalte decât ale mele,
dar competiția e strânsă. Încep să mă simt puțin penibil îmbrăcată așa.
Romina rostește dintr-o dată un nume interesant şi parcă nu mai este chiar atât de enervantă.
-L-a văzut
cineva pe Xan?
Şi eu mă întreb asta, dar probabil că nu aş fi întrebat niciodată cu voce tare. De când am ajuns mă tot întreb. Nu ştiu de ce, dar mă preocupă de ce nu este Xan cu noi la masă. Atunci când Lisa m-a invitat, părea că ar vrea să vină. Şi totuşi nu e aici.
-Nu o să vină,
intervine Claudiu în timp ce îşi fumează relaxat ţigara
-De ce? Ce face?
întreabă Romina evident indignată
-Nu ştiu. A spus
doar că nu vine, răspunde el.
Faţa lui spune
altceva. De fapt sunt sigură că ştie exact ce face Xan, doar că nu are niciun
interes să îi spună Rominei. Claudiu şi Xan locuiesc în case vecine, probabil
se cunosc de când s-au născut. Îi văd aproape zilnic trecând pe stradă în
aceeaşi maşină de culoare cameleon care cred că este a lui Xan sau în mașina
lui Claudiu. Cu siguranţă sunt prieteni şi cu siguranţă Claudiu ştie. Ciudat
este că Romina nu ştie, deşi ea ştie totul despre toată lumea.
Bârfele au
continuat, muzica s-a auzit în continuare. Romina a vorbit în continuare, dar
nu la fel de zgomotos şi categoric nu la fel de mult. Xan chiar nu și-a arătat
fața în seara aceea în Shine. Eu simțeam că mă dichisisem inutil.
După o oră, la
ora 23:15, sunt în faţa casei şi
mă pregătesc să intru cât mai încet pentru a nu trezi pe cineva în caz că
cineva doarme. Maşina-cameleon a lui Xan intră la fel de încet pe stradă, cu
farurile stinse. Noroc că Round Street este o stradă luminată și că mașina lui
reflectă perfect lumina. De ce oare merge fără faruri noaptea? Se ascunde? Sau
e pur şi simplu un dubios? Tata are dreptate? Chiar e plin de dubioși? Xan ar
putea fi liderul dubioșilor dacă așa stă treaba. În momentul în care a ajuns
aproape în fața casei mele, a pornit farurile scurt, după care le-a stins la
loc. Probabil a observat că cineva stă şi se holbează la maşina lui şi a vrut
să vadă cine sunt. A oprit maşina în dreptul meu şi a coborât.
-Unde mergi,
unşpe?
Stă sprijinit de
maşină, pe partea şoferului şi zâmbește. Zâmbetul lui perfect.
-Acasă, nouăşpe.
-Tu te îmbraci
mereu aşa când stai acasă? întreabă el amuzat
-E interzis?
Omul ăsta mă
calcă pe nervi. Adică îmi place zâmbetul lui, ceasul lui, vocea lui, maşina
lui, faţa lui, în fine, îmi place tot exteriorul lui. Dar ştie unde am fost, a
fost acolo când m-a invitat Lisa şi totuşi mă întreabă de parcă habar nu are.
-Să stai
îmbrăcată aşa în stradă în timp ce te holbezi la maşini? Nu e interzis, dar e
tentant, răspunde el râzând.
Urcă în maşină
şi pleacă fără să mai spună un cuvânt. Tipul ăsta e nebun? Nici nu ne cunoaştem
şi îmi cumpără de băut de parcă m-ar şti dintotdeauna, se uită insistent la
mine în timp ce Lisa mă întreabă dacă vreau să ies cu ei, după care nu vine.
Iar acum opreşte în faţa mea, mă întreabă unde merg de parcă ar fi treaba lui
să ştie asta şi pleacă din senin. Cu siguranţă e liderul dubioșilor.
Intru în casă şi
este liniște. Probabil toți dorm. Doar Xan nu doarme. El preferă să se plimbe
cu mașina pe întuneric.
Comentarii
Trimiteți un comentariu